Copilăria mea nu a avut parte de filme de groază. Nu de alta, dar pe timpul lui Ceaușescu oferta de la TV era tare limitată. Dar nu asta era ideea. Nu am avut parte de filme de groază, dar nici prea multă nevoie nu a fost.
De ce? Simplu. Aveam o gașcă de copii tembeli prin vecini care adunau de la babe toate poveștile cu draci și le povesteau apoi când stăteam prin fața blocului, mai ales după ce se însera. Efectul era maxim.
Povești cu draci, pe care le revendicau ca fiind adevărate, că aveam perioade când, pe întuneric, afară sau acasă, singur sau nu, mi se făcea părul măciucă gândindu-mă la ele.
Despre cimitire, oameni morți, strigoi, vampiri, demoni, lupta inutilă împotriva dracilor, cazuri ale unor consăteni de-ai noștri care s-au pus cu Michiduță și tot așa. Viața mea avea parte de o adrenalină continuă, iar istorioarele alea cretine îmi alimentau permanent imaginația, deloc săracă de altfel.
Oare știați voi că dacă stai într-o cameră unde este întuneric beznă, fără firicel de lumină, apare dracul lângă tine?
Vrei să te lupți cu dracul și nu știi cum? Păi du-te noaptea în cimitir cu un ou într-o mână și cu un cuțit în cealaltă. Fix la miezul nopții taie oul cu lama cuțitului (apropo, tăietura trebuie să fie perfectă) și conjură-l pe Lucifer, provocându-l la luptă. Dracul o să apară la scurt timp, înarmat cu o sabie și începe lupta cu tine. De fapt, te taie într-o clipită.
Stai față în față cu dracul? Să nu te pună dracu' să îți faci cruce în fața lui, că ai pus-o! Îți taie orice membru (mână sau picior) cu care vrei să faci semnul crucii. Așa a pățit-o un băiat de la mine din Ovidiu care s-a întâlnit cu dracu' și ca să îl facă să dispară a vrut să își facă cu mâna cruce. HARȘT! Și dracul i-a tăiat mâna. Bietul om nu s-a lăsat și a încercat să facă semnul crucii cu piciorul… HARȘT! Dracul i-a tăiat și piciorul! Știți cum a reușit să scape? Și-a făcut semnul crucii în gură cu limba și dracul a dispărut fără să își da seama ce l-a lovit. Atenție: să țineți gura închisă că altfel HARȘT! Rămâneți și fără limbă.
Și cam asta era singurul remediu împotriva dracilor. Semnul crucii, dar să nu te vadă când îl faci că altfel dracii contraatacă.
Asta este și motivul pentru care, de obicei, nu prea îmi folosesc mâinile pentru a-mi face semnul crucii, mai ales când sunt singur sau înconjurat de oameni în care nu am încredere. Experiențele mele din copilărie mă fac să fie extrem de precaut în astfel de situații. Spre exemplu, deseori, fiind pe stradă sau într-un mijloc de transport în comun, observ multă lume cum își face cruce cu mâna atunci când trece pe lângă vreo biserică. Să nu credeți că eu sunt necredincios. Îmi fac și eu cruce, dar cu limba în gură, să nu mă vadă nimeni, că cine știe, poate HARȘT!
Ați priceput. Arma mea secretă împotriva dracilor este SEMNUL CRUCII FĂCUT CU LIMBA ÎN GURĂ. Reamintesc: cu gura închisă, să nu te vadă vreun potențial drac.
Și pentru că niciodată nu știi peste cine dai în viața de zi cu zi, tot timpul bat cruci în gură, că de m-ar vedea oamenii, ar crede că sunt un habotnic în ale credinței. Înconjurat de lume sau singur, periodic mai bat o cruce cu limba, așa PREVENTIV, că nu se știe niciodată.
AAAA, mă vezi că nu zic nimic și mă uit ciudat la fața ta? DA, DA, am mai bătut o cruce că poate au dat dracii iama în tine!
