Misogin sau misandră?

       E uşor să dai vina pe bărbaţi, nu-i asa? Dacă se întâmplă ceva rău, de vină este bărbatul! Sigur că da! 

     Vorbesc despre femeile care urăsc bărbaţii sau au părere proastă despre ei. Şi în această categorie intră şi cele căsătorite care, exceptându-i pe soţii lor, îi urăsc pe toţi ceilalţi bărbaţi. Şi câteodată ajung să îşi urască şi partenerii de viaţă.

    Aţi auzit cu siguranţă de cuvântul MISOGIN. Aşa sunt caracterizaţi bărbaţii care urăsc femeile. Care le desconsideră şi vorbesc urât despre ele. Şi, din păcate, există destui care se încadrează în această categorie. Totodată, această clasificare a regnului masculin se extinde (în mod eronat) şi asupra celor care spun diverse bancuri despre femei. Mai ales atunci când nu ştiu cum să le zică. Dragele mele, ei nu sunt MISOGINI, ci pur şi simplu NESIMŢIŢI. 

     Am căutat un termen care să definească misoginismul la femei şi am găsit. Sincer, până azi nu auzisem, dar dacă există – fără fum nu iese foc – înseamnă că ştie DEX-ul ceva.

      MISANDRIE - repulsie patologică față de bărbați.

      MISANDRĂ – femeie care suferă de misandrie.

      Trag şi eu o concluzie şi spun că femininul lui MISOGIN este MISANDRĂ.

      Acum să nu se înţeleagă greşit: am scris aceste rânduri pentru a răspunde unor postări de pe Facebook ce conţin păreri despre bărbaţi, în care femeile joacă rolul „victimei perfecte”. Nu mă refer la violenţă, ci la partea emoţională, în care doamnele sau domnişoarele cad în braţele unor „afemeiaţi” care îşi înşeală nevestele sau iubitele. OK. Asta există şi va exista cât va dăinui lumea, pentru ce să batem atâta tam-tam. Şi viceversa este valabilă. 

     Dar ce spunem despre o femeie şi un bărbat (ambii căsătoriţi cu terţe părţi) care au o relaţie „trupească”? Pe care dintre soţii înşelaţi îl considerăm victimă? Ţinem şi aici cont de sex – masculin şi feminin? Dilemă mare, nu-i aşa?

     Punctul meu de vedere: dacă nu suntem implicaţi în mod direct, să nu ne apucăm să judecăm întrucât nu tot ceea ce pare este şi adevărat. Iar dacă nu greşim, mdea, spunem că avem dreptate. Dar, dacă greşim, atunci am dat cu bâta în baltă. Indiferent de situaţie, ce avem de câştigat din toată treaba asta? 

      Cred că cei mai avizaţi care pot să îşi dea cu părerea sunt cei care se lovesc în mod concret de astfel de situaţii. Nu doar în calitate de spectatori. 

       Şi ca să termin tot monologul ăsta al meu într-o notă mai veselă: mai devreme am vorbit la telefon cu un prieten care îmi spunea că el şi cei doi băieţi ai lui se luptă cu o gripă „achiziţionată” de la o fetiţă, rudă apropiată. Păi, vedeţi fetelor cum începe totul de la vârste atât de fragede?

       Acum, din tot ce am povestit eu aici, fiecare să înteleagă ce vrea.

       Spor la „succesuri”!