În urmă cu mai mulţi ani l-am întrebat pe Nelu, colegul meu de la Vaslui, ce înseamnă pentru el pescuitul. Mi-a răspuns scurt: relaxare. Ori de câte ori are ocazia merge la pescuit. Fie în concediu, fie la sfârşit de săptămână. Sau îşi ia câteva zile libere special pentru aşa ceva.
- Şi unde dormi, dacă zici că stai câteva zile? îl mai întrebam eu, în cadrul deselor noastre convorbiri telefonice.
- Păi, în maşină sau în cort. Asta depinde şi de vreme…
- Şi nu te plictiseşti acolo dacă stai trei zile şi nopţi?
- HALCĂ, frate! Ne-am luat grătarul şi ceva spriţ cu noi! Facem noi timpul să treacă…
Cam aşa sună discuţiile noastre când pregăteşte Nelu o nouă ieşire la pescuit. Eu nu sunt tentat în niciun fel să mă duc să pierd timpul pe baltă. Găsesc altceva de făcut. Dar uite că anul trecut, prin iunie, chiar am avut un moment în care trebuia să „ard gazul” o zi.
Îmi luasem două zile de concediu, pentru a pleca de miercuri într-o mică deplasare, urmând să mă întorc duminică. Tocmai plecasem din piaţă. Cumpărasem câţiva pepeni galbeni, ceva fructe de sezon şi vorbisem cu Nelu la telefon:
- Halcă, frate! Mi-am luat o zi de concediu şi am plecat la baltă! Uite acum îmi pun sculele în maşină, iau un prieten şi am plecat… îmi spuse el. Rămânem până mâine seară…
- Să vă luaţi de mâncare, că nu trag speranţe că o să mâncaţi peşte! închei convorbirea şi plec spre casă.
Pe nespusă masă, a trebuit să amân plecarea pentru 24 de ore. Cum toate planurile mele erau legate de călătoria susmenţionată, consideram acest timp iremediabil pierdut. După câteva minute de descumpănire, îl apelez pe Nelu:
- Auzi, mă… da’ unde mergeţi la pescuit? De la Vaslui înspre Iaşi sau în direcţia opusă?
- Păi.. undeva înspre Iaşi. La vreo 40 de kilometri de tine, răspunde el.
- Pregăteşte-te că vin şi eu. Merg până acasă, iau nişte apă şi vin. Mâncare ţi-am spus să iei, deci nu mai pierd timpul. În vreo oră jumătate sunt la voi.
Nelu nu stă mult la discuţii, îmi dă explicaţiile necesare pentru a ajunge la destinaţie şi astfel că în jurul orelor 18.00 sunt lângă el, pe malul bălţii.
Cu Nelu mai este un amic, Fane. Şi-au aruncat deja ambii lansetele în apă şi le-au proptit pe nişte suporţi metalici. Scule de scule… cei doi pescari mă lămuresc cu privire la suporţii din fier …au nişte senzori care încep să bipăie când trage vreun peşte.
În paralel cu spriţul pe care îl degustăm, profesioniştii încep să amestece într-o ditamai găleată, diverse produse cerealiere, măcinate, în care mai turnau şi nişte arome. Plus apă din baltă.
Îi întreb:
- Ce e asta?
- Nadă. Pentru peşte... spune Fane, mestecând vârtos în găleată.
Tai un pepene galben şi încep să mănânc. Nelu pune de un alt spriţ. Fane a terminat de învârtit şi se începe aruncatul nadei în baltă.
Uite aşa trec vreo 2-3 ore şi începe să se întunece. Nada a fost aruncată toată. Peştele se lasă aşteptat. Discutăm diverse, printre care eu zic:
- Undiţele alea stau de pomană acolo?
- Aaa, abia după 12 noaptea încep să tragă… face Nelu.
Discuţiile se încing până pe la 1 noaptea. Prindem cu toţii câte un somn. Chiar şi eu, chiar dacă nu aveam nicio undiţă, am prins un somn de vreo 4 ore.
Bip, bip, bip, bip …. ţipă un suport la un moment dat.
Nelu sare din sacul de dormit şi se repede la undiţa gălăgioasă. Trage de ea, învârte de mulinetă. Nimic în ac. Mă uit la ceas. Ora 5 dimineaţa.
Ne-am trezit cu toţii. Bem o cafea rece. Au trecut peste 12 ore de când stăm pe baltă şi nu s-a prins niciun peşte.
Ora 7. În sfârşit la una dintre undiţă pică o plătică. Pescarii mei sunt nemulţumiţi. Se aşteptau la ceva mai mare.
- Pe profit! face Fane.
- Cum zici tu… răspund eu, necunoscând încă sensul expresiei.
A mai trecut o oră. Fane a mai prins câteva plătici. Lui Nelu i-au picat două bucăţi mai mari. Alt soi de peşte... De fiecare dată când pica un peşte, ambii ţipau fericiţi: PE PROFIT!!
Molipsit de entuziasmul celor doi, m-am trezit cu o lansetă de-a lui Nelu în mână. Prind câteva plătici pe care i le dau lui Fane… PE PROFIT!!! Că plătica o vindea la bloc, unor vecini cu 5 lei kila... asta era!!!
Au mai trecut câteva ore. Este amiază. S-au adunat kilograme de plătică. Tot e bun, chiar dacă Nelu şi Fane-Pe Profit, aşteaptă în continuare ceva mai consistent… cum ar fi un crap. Slabe şanse.
- PE PROFIT… strigă Fane, scoţând din apă încă o plătică
- PE PROFIT, FANE …îi răspundem noi.
E ora 13:00. Îmi strâng lucruşoarele şi plec spre Iaşi. Nelu îmi spune că ei rămân pe baltă până seara. Le urez pescarilor FIR ÎNTINS şi … PE PROFIT.
Pe la 18.00 ajung la destinaţia de minivacanţă. Îl sun pe Nelu:
- Ia zi! Cum a mers treaba după ce am plecat?
- Bun. Au picat bucăţi mari …spune el.
Deja mă lua cu poveşti pescăreşti. Fane-PE PROFIT a ieşit cel mai fericit. Întrucât s-a prins multă plătică, el a fost cel mai câştigat … minim 5 lei kila.
Închei discuţia telefonică promiţându-i solemn colegului meu că o să îmi cumpăr odată şi odată o undiţă. Până atunci însă … PE PROFIT!
Mă gândeam dacă Fane o să vândă toată plătica. Nu de alta, dar ne povestise că alte dăţi, a fiert peştele prins, apoi l-a dat prin tocător şi a făcut chiftele. Oare acum ce o fi ales … FISH FINGERS sau PE PROFIT?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu