Mijlocul lui decembrie 1997, București – Academia de Poliție.
Îmi aduc aminte parcă a fost ieri. Mai erau câteva zile și începea vacanța de iarnă. Plecam acasă pentru 2 săptămâni.
De câteva zile nu mă duceam la raportul de dimineață și de prânz. Făceam pe veselarul (veselarii aveau sarcina de a aranja sala de mese pentru ceilalți). Motivul era unul simplu, pe cât de poate de banal, dar considerat total neadecvat pentru un student la Academie: ÎMI LĂSASEM BARBIȘON ȘI VROIAM SĂ AJUNG CU EL ACASĂ.
Seara, aproape tot plutonul nostru era adunat în camera mea (plutonul era format din circa 20 de oameni care erau distribuiți în 3 camere).
Stăteam la taclale, râdeam, ascultam muzică. Unii jucau cărți. Alții consumau băutură de „contrabandă”. Majoritatea fumau. Puteai tăia fumul în cuburi. Ce mai… ne simțeam deja în vacanță.
La un moment dat se aude la radio o melodie în vogă la acea dată. Prins de vraja momentului, mă arunc pe masa din cameră să le demonstrez colegilor ce bine dansez. Lumea este în delir, mișcările sunt fantastice, timpul parcă s-a oprit pe loc… Dintr-o dată se deschide ușa camerei și apare … ofițerul de serviciu pe unitate. Încremenim cu toții. Cineva are inspirația să închidă imediat radio-ul. Din păcate fumul din nu are cum să dispară, iar eu sunt prins în flagrant delict. Pe masă.
- Tu ăla de pe masă, jos cu tine… tună ofițerul și continuă: Tu și studentul responsabil de cameră echipați-vă în uniformă și luați-vă perna și pătura!! Aveți cinci minute!
Nașpa. Perna și pătura însemna că ne așteaptă arestul.
Cele cinci minute au trecut greu… vă spuneam că îmi lăsasem barbișon. Barbișon mi-a trebuit, barbișon am avut. În timp ce mă îmbrăcam cu uniforma, un alt coleg îmi dădea jos barba. Să nu credeți că mai avea timp și de dat cu spumă … dădea pe uscat, ajutându-se cu un pic din saliva proprie. A lui, nu a mea. De afară se auzea glasul ofițerului: ce faci acolo caporal?(asta era gradul meu)… grăbește-te!
Am plecat eu și colegul, însoțiți de ofițer spre camera de gardă. Acolo ni se spune: stați aici până ce vine comandantul de companie. Offf… o să apară și domn’ locotenent!!! Ne punem pe așteptat. Trece de miezul nopții. Se aud niște pași cum intră pe hol și o voce…nu e a locotenentului nostru.
- Aștia nu sunt ai mei!!! Sunt de la compania a 3-a, urlă căpitanul, ușurat că nu suntem din subordinea lui și totodată furios că fusese trezit și chemat la muncă fără motiv.
Pentru moment am scăpat de arest. Căpitanul ne-a chemat la el la birou (în clădirea în care aveam și eu dormitorul). Colegul meu a fost lăsat în pace. Eu însă am scris raport după raport cu ce făcusem pe parcursul întregii zile: fusesem la cursuri, apoi în oraș pentru câteva ore și apoi în cameră am fost prins pe masă. În concluzie: eram în deplinătatea facultăților mele mentale! Nici un raport era bun. Am scris vreo zece în noaptea aia. Toate cu același conținut. Pe toate mi le-a rupt domnul căpitan. Pe la vreo 4 dimineața am fost lăsat să merg la somn. Am prins vreo două ore de odihnă.
Dimineața când m-am trezit, primul lucru la care m-am gândit era că la raportul de la 07.30 o să mă scoată colonelul în fața întregului batalion. Sau cum spuneam noi: o să scoată batalionul în fața mea!
Două zile a vrut să mă scoată colonelul în fața batalionului… și la raportul de dimineață și la cel de prânz. Ghinion… iar făceam pe veselarul. Până la urmă a concluzionat furios:
- Mă chinui să dau de pramatia asta de student și nu reușesc. Cum adică este de serviciu la bucătărie dacă tot plutonul lui este aici?
Chiar nu aveam chef să mă facă albie de porci. M-am dat lovit cât am putut și am avut succes. A venit ziua de vineri și am plecat acasă, în vacanță. Fără barbișon, dar cu niște zgârieturi grozave pe obraz. Am ajuns acasă, dar nu am spus nimic de cele întâmplate.
Am petrecut Crăciunul și Revelionul în familie, acasă la Ovidiu. Frumoase Sărbători. Știam însă că nu scăpasem. Cum m-am reîntors la Academie am fost anunțat de locotenent: de mâine bagi 3 zile de arest!
Nu mai conta. Scăpasem de ieșitul în fața batalionului. Ce am făcut în arest o să vă spun altă dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu