Cumnata, hoții și culturistul

       Vara lui 2002. La mare. Cu fratele meu și Valentina, cumnata mea. Am ajuns dimineața pe plajă și ne întindem pe cearșaf. Mai ales eu, care veneam după o noapte lungă și nu prea dormisem. După vreo oră de moțăit, la un moment dat cumnata mea mă face atent. Îmi arată un tânăr atletic care înainta pe plajă ducând în spate un mic rucsac. 

- Uite Mădă ce exemplar masculin se apropie, face Valentina.

       Dau din umeri scurt, neavând chef să pornesc o discuție pe tema asta. Mă uit după frate-miu, dar nu îl văd…

- Unde îți este propriul tău exemplar? o întreb, uitându-mă după Laur. Nu primesc nici un răspuns.

       Soarele devenise arzător și atmosfera încinsă. De căldură, nu de altceva. Cel puțin în ceea ce mă privește. Mă ridic și mă îndrept spre terasa cea mai apropiată, care era la circa 15 metri de noi. Mă așez la o masă și comand o halbă de bere. Din obișnuință iau în „consemn” cearceaful nostru. Cu tot cu Valentina. Laur nu se vede încă. 

      În timp ce sorbeam cu nesaț berea rece observ că tânărul pe care mi-l arătare Valentina și-a așezat „tabăra” la vreo 3 metri de noi. Privesc mai cu atenție și nu pot să nu remarc statura impresionantă, mușchii foarte bine definiți, pielea strălucitoare și bronzată. Adonis și Hercule se regăseau în noul nostru vecin de „plajă”. Se vedea de la o poștă că este culturist și că scopul său nu era doar să se bronzeze. Îl trădau mișcările, precum și ocheadele pe care le arunca unei domnișoare singure aflate în apropiere.

     Termin rapid halba de bere și cer încă una. Se face aproape un sfert de oră de când vecinul nostru se unge cu ulei pe corp. Mișcări încete, parcă studiate dinainte. Nu lasă nicio bucățică de mușchi neacoperită. În lumina soarelui parcă este o statuie din Grecia antică. 

     Până ajung eu pe cearceaf, culturistul nostru găsise un motiv pentru a intra în vorbă cu domnișoara despre care vă spusesem mai devreme. Își lăsase prosopul, rucsacul, adidașii și se retrăsese lângă noua lui cucerire. După fețele celor doi discuția părea a fi captivantă. Ea acceptă invitația lui și ambii pleacă spre apă. Să facă baie.

    Sunt obosit. Mă așez pe cearceaf și adorm. La un moment dat sunt trezit din somn de Valentina care îmi spune cu glas scăzut, dar pe un ton alert:

-Mădă, Mădă, aia doi îl lasă Tarzan pe culturist, arătându-mi doi tinerei care se depărtau agale de noi.

- Ce vrei să spui? fac eu încă buimac de somn.

    Mă uit însă mai atent în direcția indicată și îi văd pe cei doi. Unul duce în spate rucsacul, altul adidașii. Le recunosc ca fiind ale vecinului nostru. Mă uit spre mare. Proprietarul bunurilor furate nu are nicio treabă. E în continuare în apă. 

     Mă ridic încetișor. Iau decizia să mă duc să recuperez bunurile. Mă duc în fugă spre cei doi pungași. Sunt cam la 20 de ani fiecare. Mă postez în fața lor întrebându-i:

- Rucsacul și adidașii sunt ai voștri?

- Nu, îmi răspund ei. Se uită la mine și le lasă jos. Nu schițează gesturi care să trădeze ceva amenințător. 

    Sincer, am rămas blocat. M-a dezarmat comportamentul lor. Nici usturoi nu mâncaseră, nici gura nu le mirosea. Mă așteptam măcar la o discuție mai aprinsă și eram pregătit să contracarez dacă situația degenera. Dar, sunt în vacanță și pe deasupra și obosit. 

- Valea, le zic. A doua oară nu mai scăpați așa ieftin.

      Pleacă mai departe. Fără să se grăbească.

   Mă întorc cu rucsacul și adidașii. Îi pun lângă prosopul culturistului care flirtează în continuare în apă. Cu aceeași domnișoară. Ceilalți din zonă văzuseră ce s-a întâmplat. Nimeni nu schițase însă nici un gest.

    Îmi continui somnul. Cineva mă atinge pe umăr. Devin deja iritat că nu sunt lăsat în pace. Ridic ochii și îl văd în fața mea pe culturist care revenise din apă. Probabil că cineva îi spusese ce s-a întâmplat:

- Mulțumesc pentru ce ai făcut. În rucsac aveam pe lângă haine și portofelul cu bani. Pot să te cinstesc cu o bere? îmi spuse el.

     Cu ochii împăienjeniți de somn și cu o dorință acerbă de a-mi continua odihna, îi răspund:

- Data viitoare să fii mai atent. Cât despre cinste, trebuie să o scoți la terasă pe domnișoara de lângă mine, arătând spre Valentina. Datorită ei nu ai plecat ca Tarzan de pe plajă…

     Fericit că am cadorisit-o pe cumnata mea cu prezența plăcută, măcar vizual, a culturistului pun capul jos, în încercarea de a-mi continua somnul.

Ghinion însă, atât pentru mine, cât și pentru Valentina. Apare Laur și Tarzan rămâne fără obiectul cinstei. Iar eu fără somn.