Vă mai amintiți de Moș Gerilă? Întrebarea nu este una retorică și se adresează cititorilor care au prins ceva Crăciunuri și înainte de 1989 (nu la vârsta de pamperși când altele erau prioritățile și preocupările).
De Moș Gerilă nu are rost să vă spun prea multe… venea din Mama Rusie ca substitut al celorlalți doi moși (Moș Crăciun și Moș Nicolae) în tentativa comuniștilor de a înlătura rolul religiei din tradiții și de a laiciza forțat cultura acestor țărilor din sfera lor de influență. (vezi Wikipedia)
Și acum povestea propriu-zisă: îmi aduc aminte perfect de bradul verde, artificial, pe care tata îl monta în casă înainte de Crăciun. Dacă eu și fratele meu am tânjit după brad natural? NICIODATĂ. Bradul nostru din plastic, de aproape 2 metri înălțime, bogat în ramuri și simetric, ne plăcea foarte mult. Împreună cu mama, eu și Laur stăteam câteva ore pentru a-l găti: beteaua aurie și argintie, beculețele luminoase, globurile din sticlă, împodobite fel de fel și de toate culorile (în special roșu și albastru), bomboanele pe care le prindeam de ramuri.
Perioada aceea (vorbesc în special de anii 1981-1987) când încă mai credeam sincer în Moș Gerilă, era deosebită nu doar datorită așteptării cadourilor, dar și altor lucruri mărunte cu care copii din ziua de azi nu s-au confruntat: în perioada Sărbătorilor de Iarnă se găseau la magazine (în stocuri limitate bineînțeles) PORTOCALE, BANANE, CIOCOLATĂ etc. Puteai să vezi la televizor și altceva decât mărețele realizării ale domnului Nicolae Ceaușescu. Iar artificiile, acele bețe scurte de circa 15-20 de cm, pe care le aprindeai la aragaz, cu bricheta sau chibritul, erau fenomenal de frumoase scoțând mici jerbe de scântei.
Primii ani când am aflat de existența lui Moș Gerilă au fost plini de tensiune și adrenalină. Așteptam cu înfrigurare să vină vacanța de iarnă și pe măsură ce aceasta se apropia, nerăbdarea creștea. Trebuia să vină Moș Gerilă cu cadourile, iar atmosfera era întreținută și de mama. Care punea paie pe foc susținând existența lui Moș Gerilă și generând teorii care să vină în sprijinul acesteia.
Credeați că Moș Gerilă venea pe horn? Naivilor!!! Cine v-a păcălit? Moș Gerilă intra în casa noastră pe o găurică mică, de la încuietoarea geamului de la balcon. Cum reușea acest lucru? Se dădea peste cap și se transforma într-o muscă… cel puțin așa spunea mama. Dar sacul….sacul cu jucării… cu el ce face, cum intră cu el în casă ?….Vreți să vă mai spun din explicațiile mamei? Nici gând! Informația costă. Ani de zile, eu și Laur, am încercat să deslușim misterul intrării lui Moș Gerilă în apartamentul nostru. Am studiat gaura de la geam în nenumărate rânduri, iar experimentele noastre multiple, cu muște, care la început erau vii, stau mărturie.
Prima amintire a mea despre Moș Gerilă reprezintă totodată și prima dezamăgire și supărare cruntă pe care mi-a produs-o acest individ. Că nu puteam să îi spun altfel în acel moment. Eram în grupa mijlocie la grădiniță (deci aveam cam 4 ani și jumătate) și eram la serbarea care se făcea la sfârșit de an. Invitat de onoare era Moș Gerilă care venise cu anticipație, aducându-ne cadouri. Era îmbrăcat în roșu și avea o barbă albă și mare. Îmi așteptam să îmi vină rândul la jucărie. Îmi doream să primesc o mașinuță. Parcă îmi aud numele… mă uit la Moșu și întind mâinile după ambulanța albă pe care o scosese din sac. Corespundea expectanțelor mele. Dezamăgire însă … nu era pentru mine. În sfârșit vine și rândul meu. Moșul scoate din sac și jucăriile mele. STUPOARE… niște mașinuțe din lemn. Văd negru în fața ochilor. Refuz să iau așa ceva acasă. Fac un scandal imens, exprimându-mi prin țipete și urlete repulsia față de Moș Gerilă și bucățile de lemn pe care mi le adusese cadou. Ce mi-ai făcut Moș Gerilă: din cauza ta am și acum „vulnerabilități psihice”. Din cauza ta mă enervez subit atunci când așteptările mele nu coincid cu ale celorlalți. Și bucățile alea din lemn se putea numi jucării???
Următoarea amintire despre cadourile pe care le-am primit de Crăciun vine de prin clasa a I-a sau a II-a. … 1982 sau 1983 … Pe la începutul lunii decembrie am mers cu mama la mica și unica librărie din Ovidiu. Acolo am văzut o pușcă, din acelea cu ventuză. Ce îmi mai plăcea … Plâng la mama că vreau pușca. Mama … nu și nu. Nu reușesc să o conving. Plec de la librărie supărat, dar alinat de gândul că poate mi-o va aduce Moș Gerilă. Când a venit, surpriza a fost una peste măsură de plăcută. Eu și Laur ne-am deschis cadourile și am primit…. NU O SĂ VĂ VINĂ SĂ CREDEȚI: câte un pistol mitralieră în replică, bineînțeles la o mărime adecvată vârstei. Erau din plastic de culoarea verde, aveau încărcătoare care se încărcau manual cu mici gloanțe din plastic de culoare galbenă. Iar când apăsai pe trăgaci proiectilele ieșeau cu viteză și pentru câțiva metri aveau și o precizie mulțumitoare. Ce am mai tras la țintă zilele alea. A FOST MOȘ GERILĂ CEL MAI BESTIAL. Unde găsise minunățiile astea de arme, că noi nu le văzusem în nicio librărie sau magazin de jucării din Constanța…
Au mai trecut ceva ani. Deja eu și Laur aveam dubii serioase în ceea îl privea pe Moș Gerilă. Mai bine zis legat de existența lui. Ne-am propus să stăm la pândă și să îl prindem pe Moș Gerilă în flagrant.
Bradul nostru de Crăciun stătea de obicei într-un balcon închis, în care se făcea accesul atât din dormitor, cât și din sufragerie. Era ajunul Crăciunului, în jurul orei 21. Eram în dormitor și ne uitam la un film. Pe televizorul nostru alb-negru marca Diamant. Din cinci in cinci minute verificam bradul și țineam vizual sub observație balconul. Nu ne scapă nouă Moșul dacă vine acum. Câteva clipe de neatenție au fost însă de ajuns. Uitându-ne la film nu am dat atenție când a ieșit din cameră mama. Nici când a intrat. Cert este că la următoarea verificare a bradului, am găsit cadourile. Ne-a scăpat de data asta. Am luat-o la chestionat pe mama. Nu știa nimic. Nici usturoi nu mâncase, nici gura nu îi mirosea. Tata îi cânta și el în strună.
Anul viitor lui Moș Gerilă nu i-a mai mers. În ziua de 24 decembrie, eu și frate-miu, Laur, am descins în apartament și am efectuat o percheziție domiciliară. Am găsit și bunurile care făceau obiectul acțiunii noastre, respectiv cadourile. A început și interogatoriul cu principalul suspect, adică mama. Pusă în fața faptului împlinit mama a recunoscut tot. Mitul lui Moș Gerilă a fost spulberat.
22 decembrie 1989. Eram în clasa a 7-a. Stăm în casă și ne uităm la televizor. Este revoluție. Moș Gerilă s-a transformat pe nesimțite în Moș Crăciun. O nouă era a început.
Mulțumesc pentru tot, Moș Gerilă! Tu ești pentru mine adevăratul Moș Crăciun!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu