duminică, 1 decembrie 2013

Oare era prietenie?

      Prin anul 2011…după ani buni de zile în care activitatea de purtător de cuvinte la Poliția din Iași mi-a adus o anumită celebritate, dacă putem să îi spunem așa. Marea parte a celor cărora le atrăgeam privirea, mă recunoșteau, bineînțeles ca de la televizor…unora însă le păream cunoscut, dar nu știau de unde să mă ia … Iată o întâmplare în care, cuiva, îi aduceam aminte de ceva neplăcut … din fericire nu am apucat să aflu…
- Te cunosc, stai la parter nu?
- Poate ca da. Da’ de ce întrebi?
- De când te caut... mi-a spus Mihai că stai la parter și semeni, așa cum mi te-a descris...

        Eram într-un supermarket, trăgand un carucior aproape gol după mine și cu soția în dreapta. Îi șoptesc: “Altu’ care mă confundă!” Ce este drept, tocmai mă mutasem de 2 luni la parter, însă locuisem 9 ani la etajul 1. Eh ... dar, să fiu totuși politicos.
- Ok. Te pot ajuta cu ceva. Sincer nu te cunosc și nici de vreun Mihai nu am auzit...
- Dar semeni așa de bine. Sigur ești tu! De când te caut!... zice omul pe un ton cam ciudat.
         Sincer? M-am blocat! De ce oare mă caută, și cu cine oare semăn. Și cine pana mea este Mihai? Uitându-mă la fața interlocutorului, ea părea blajină, însă nu puteam să minimalizez faptul că din punct de vedere corporal, era de două ori mai mare ca mine. Încercam să îmi reamintesc procedeele de autoapărare învățate în Academie și ma gândeam și la seria de filme Karate Kid. Dar să mai încerc încă o dată. N-am mai avut timp ca tot el a fost primul:
- Tu ești sigur! Te-am văzut la Mihai acasă!.. a continuat pe un ton care dădea semnalul ca se îngroașă gluma…
- Poate că da! Cred că m-ai văzut la televizor...

         Nu pot să redau în cuvinte expresia pe care am văzut-o în acel moment pe fața uriașului. Au început să îi meargă sinapsele, iar indiciul cu televizorul a fost salvator pentru mine. Știu doar că s-a uitat împrejur și s-a dus glonț la o doamnă sau domnișoară care îl urmărea din priviri de la câțiva metri. Nu mai știu ce s-a întâmplat mai apoi, însă cât am mai stat la cumpărături în magazin, m-am mai intersectat de câteva ori cu uriașul, dar de data asta pur și simplu nu m-a mai băgat în seamă.
         Frustrant. Să fi fost televizorul de vină?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu